După ce am învățat istoria apariției vieții, continuăm seria dedicată trilobiților prin abordarea unui subiect pe care ei îl critică fără să îl studieze: evoluția. În primele două episoade voi încerca să prezint cât mai simplu posibil  mecanismele prin care aceasta funcționează. Și sunt convins că mai simplu de atâta nu se poate! Pentru amuzament am structurat articolul sub forma unor întrebări după modelul celor din cărțile și revistele creaționiste. Un exemplu elocvent: complicata eleganță a ochiului îi face pe creaționiști să se întrebe retoric: ”Oare a putut apărea el din întâmplare? Sau mai degrabă a apărut printr-un proiect inteligent?!”

Numai că noi nu vom urma ”logica” creaționistă și anume că un fenomen natural este prea improbabil statistic, prea complex, prea frumos, prea impresionant pentru a veni în existență dintr-o întâmplare, iar proiectul este singura alternativă a întâmplării pe care și-o pot imagina autorii. De aceea, trebuie să fie făcut de un proiectant. Răspunsul pe care îl dă știința acestei logici eronate este, la rândul lui, mereu același: sigur că nu întâmplarea este răspunsul. Dar spune-le acest lucru celor care nici măcar nu se obosesc să înțeleagă eleganța și forța selecției naturale...