Impactul lui Iisus asupra istoriei creștinismului (și totodată al omenirii) este atât de evident și atât de uriaș încât puțini oameni ar pune sub semnul întrebării importanța rolului său. Cum eu am o meteahnă mare (curiozitatea, bat-o vina!) și nu mă mulțumesc doar cu ce mi se dă mură-n gură la biserică, m-am gândit să profit de faptul că trăiesc în era informației și... să cercetez singur cine a fost Iisus strict ca personaj istoric.

Știu, pentru mulți cititori răspunsul este simplu: ”pune mâna și citește Evangheliile”. Problema este că le-am citit, și le-am citit probabil prea atent pentru că, dacă vreau să aflu ce a făcut sau ce a spus Iisus în cutare sau cutare moment al vieții lui, aflu lucruri care nu pot fi toate adevărate din punct de vedere istoric. Dacă nu înțelegeți la ce mă refer, aruncați o privire aici: discrepanțe istorice în Noul Testament.


Oricine spune ceva despre Iisus (sau despre oricine altcineva din trecut) trebuie să aibă o sursă de informaţii. Lucrul acesta ar trebui să pară evident, dar poate că nu este destul de evident pentru toată lumea, întrucât există o mulţime de oameni care afirmă în permanenţă diferite lucruri despre Iisus - preoți, teologi,  profesori de religie, predicatori care bat din ușă-n ușă, chiar şi vecinul de alături. De ce toată lumea pare să ştie foarte multe - sau să aibă atât de multe opinii - despre cine a fost Iisus? Realitatea este că oamenii nu pot şti nimic despre Iisus dacă nu au aflat lucrul respectiv dintr-o sursă. Sau, mai curând, există două opţiuni (aceasta este, din nou, valabil pentru orice priveşte trecutul): fie au aflat ceva dintr-o sursă, fie au născocit.

Problema este că majoritatea oamenilor nu au surse istorice vechi, care să le susţină afirmaţiile despre Iisus. Cei mai mulţi oameni au aflat ceea ce ştiu sau ceea ce cred că ştiu despre Iisus de la alţii (de exemplu, de la un preot sau de la televizor). Dar de unde au aflat ei, la rândul lor, aceste lucruri? De obicei de la alţi oameni. Şi de unde au obţinut aceştia informaţiile? De la alţii. Şi aşa mai departe.

Până la urmă, totul conduce la o sursă istorică sau la cineva care a inventat afirmaţiile respective. Dar şi sursele istorice au fost scrise de oameni. De unde au obţinut informaţiile autorii acestor surse istorice? Aceleaşi opţiuni - fie de la alţii, fie din imaginaţia lor. Numai faptul că o sursă este veche nu înseamnă că ea este demnă de crezare; este doar mai veche decât alte surse de azi. Oricine reflectează un timp asupra acestor lucruri nu poate avea nici o îndoială - însă multă lume nu s-a gândit niciodată astfel. Pentru că ştim cu certitudine că până şi sursele vechi, apropiate de timpurile lui Iisus, au născocit uneori informaţii (sau s-au bazat pe alte surse care le-au inventat). Altfel, toate poveştile din Evangheliile Gnostice  ar fi exacte din punct de vedere istoric - că Iisus îşi căsăpea tovarăşii de joacă pe când avea cinci ani, cum se afirmă în Evanghelia după Toma, că a ieşit din mormânt şi era înalt cât un zgârie-nori şi în urma lui era o cruce care mergea singură şi vorbea, aşa cum se spune în Evanghelia după Petru.

Din moment ce toate relatările despre Iisus trimit la o sursă sau la alta, întrebarea care se pune este care din aceste surse sunt, din punct de vedere istoric, de încredere. Există surse care oferă informaţii istorice precise, în loc de ficţiune? Şi cum putem şti care surse sunt cu adevărat istorice? Acestea sunt întrebările cu care se luptă istoricii când încearcă să stabilească faptele reale din viaţa lui Iisus. Aceste fapte nu pot fi bazate numai pe surse orale sau pe imaginaţia istorică, ci trebuie să se întemeieze pe surse credibile.

Aşa cum vom vedea în partea a doua a articolului, cele mai vechi şi mai bune surse pe care le avem despre viaţa lui Iisus  sunt cele patru Evanghelii ale Noului Testament - Matei, Marcu, Luca şi Ioan. Aceasta nu este numai viziunea istoricilor creştini care preţuiesc Noul Testament şi valoarea sa istorică; este punctul de vedere al tuturor istoricilor serioşi, experţi în Antichitate, de la creştini evanghelişti devotaţi până la atei înrăiţi. Cu alte cuvinte, această viziune nu este o perspectivă tezistă a câtorva gânditori naivi şi visători. Este concluzia la care a ajuns fiecare dintre sutele (chiar miile) de savanţi care au încercat să stabilească ce s-a întâmplat în viaţa personajului istoric Iisus, învăţaţi care au studiat greaca şi ebraica, limbile Bibliei, precum şi alte limbi înrudite, ca latina, copta şi siriana. Aceşti savanţi au citit sursele vechi în limbile vechi şi le ştiu până la cele mai mici detalii. Ne putem dori să existe alte surse şi mai demne de încredere, dar în cele din urmă sursele incluse în canon sunt acelea care ne oferă cele mai bune şi mai multe informaţii.

Nu înseamnă că aceste surse nu sunt problematice. De fapt, ele ridică o mulţime de semne de întrebare, aşa cum v-am spus mai sus. Când sunt însă folosite corect, ne pot da informaţii importante despre spusele şi faptele lui Iisus.

Majoritatea experţilor sunt de acord cu un număr de criterii ce trebuie folosite când se examinează sursele păstrate, pentru a ne ajuta să aflăm ce s-a întâmplat cu adevărat în viaţa lui Iisus. Cele mai importante criterii sunt următoarele patru.

Relatările despre Iisus - inclusiv acelea în care el interacţionează cu Maria Magdalena şi cu alţii - au suferit schimbări pe măsură ce au fost repovestite în timp, reflectând convingerile, viziunile şi perspectivele celor ce narau. De aceea, sursele cele mai vechi furnizează informaţii care, în comparaţie cu cele provenite din surse mai târzii, sunt mai puţin susceptibile de a fi fost modificate radical. Motivul este evident: în cazul surselor vechi, a existat mai puţin timp ca relatările să fie modificate decât în cazul celor mai târzii. De aceea, experţii care încearcă să descopere ce s-a întâmplat de fapt în viaţa lui Iisus au tendinţa să folosească Evanghelia după Marcu şi documentul Q, de exemplu, mai mult decât Evanghelia după Ioan şi cea după Toma. Ultimele două au apărut la câteva decenii după primele două şi de aceea este mai puţin probabil ca ele să conţină informaţii de încredere din punct de vedere istoric.

Totuşi, din moment ce toate sursele noastre sunt relativ târzii (adică nu sunt contemporane cu Iisus), nu este suficient să acceptăm ceea ce sursele vechi ne spun că este de încredere. Chiar şi ele conţin relatări modificate în procesul repovestirii. Şi mai sunt necesare şi alte criterii.

Experţii care încearcă să reconstruiască evenimentele din viaţa lui Iisus găsesc un ajutor semnificativ în sursele vechi care furnizează independent aceeaşi informaţie despre el. Dacă două sau mai multe surse independente povestesc acelaşi episod din viaţa lui Iisus, atunci nici una din aceste două surse nu a fost născocită, dar, în acest caz, informaţia trebuie să fi provenit dintr-o sursă şi mai veche - posibil dintr-o dare de seamă într-adevăr istorică despre viaţa lui Iisus. Este important de subliniat totuşi că, pentru ca acest criteriu să funcţioneze, sursele trebuie să fie independente una de alta. 

Dacă o întâmplare apare în Evangheliile după Matei, Marcu şi Luca, de exemplu, acesta nu ar fi un datum atestat independent în trei surse, deoarece Evanghelia după Matei şi Evanghelia după Luca ar fi preluat întâmplarea din Evanghelia după Marcu. În cazul acesta, avem o singură sursă pentru întâmplarea povestită, şi nu câteva. Dar dacă, să presupunem, o întâmplare există în Evanghelia după Marcu, în documentul Q şi în Evanghelia după Toma, care sunt toate independente una faţă de alta, atunci întâmplarea povestită trebuie să fi fost preluată dintr-o sursă şi mai veche, disponibilă tuturor celor trei.

Vom mai analiza câteva exemple:

(1) În surse independente - Pavel, Marcu, Ioan şi chiar în Iosifus - se afirmă că Iisus avea fraţi. Concluzia? Iisus avea probabil fraţi. 

(2) Iisus este asociat cu Ioan Botezătorul în Evanghelia după Marcu, în documentul Q şi în Evanghelia după Ioan. Atunci este clar că Iisus chiar a avut o legătură cu Ioan Botezătorul. 

(3) În Evanghelia după Marcu, în L (sursa specială a lui Luca), în Evanghelia după Ioan şi în Evanghelia după Toma se spune că Iisus s-a aflat de multe ori în public în compania femeilor. Concluzia? Isus era însoțit și de femei în timpul misiunii sale de predicare.

Pentru că relatările despre Iisus au fost schimbate în mod subiectiv, reflectând perspectivele, viziunile şi interesele oamenilor care povesteau, ce putem face cu informaţiile despre Iisus găsite în diverse surse, dar care contrazic bunul-simţ, aşa cum apare în lumina acestor perspective, viziuni şi interese? Aceste tradiţii care par să fie împotriva a ceea ce creştinii ar fi vrut să spună despre Iisus nu sunt, în mod evident, tradiţii pe care ei le-ar fi născocit. Astfel, ele sunt deosebit de preţioase pentru că nu sunt inventate, ci par să reprezinte lucruri care chiar s-au întâmplat în viaţa lui Iisus.

De exemplu, s-a atestat independent că Iisus provenea din Nazaret (Evanghelia după Marcu, Evanghelia după Ioan). Acest lucru este contrar ideii pe care creştinii ar fi vrut s-o sugereze, deoarece Mesia trebuia să vină din Betleem (şi de aceea se povesteşte că s-a născut acolo). Dar de ce ar spune creştinii că el era din Nazaret? Nazaretul era, înainte de creştinism, un orăşel neînsemnat despre care nu auzise nimeni. Creştinii care povesteau despre Iisus nu câştigau nimic dacă spuneau că Iisus era dintr-un cătun necunoscut de pe lângă pădurile din Galileea. Aşa că, probabil, relatările care îl plasează acolo sunt autentice - de acolo era Iisus. 

Să analizăm acum botezul lui Iisus de către Ioan: creştinii din vechime au înţeles că, în ceremonia botezului, persoana care boteza era superioară spiritual celei care era botezată. Atunci de ce ar scorni un creştin ideea că Iisus a fost botezat de altcineva? Nu ar însemna aceasta că Ioan îi era superior lui Iisus? Din moment ce creştinii îl venerau pe Iisus, ei nu ar fi născocit o asemenea poveste şi de aceea probabil că acest lucru (botezul) s-a întâmplat cum se povesteşte.

În sfârşit, experţii iau în serios concluzia la care ajunge azi oricine studiază personajul istoric Iisus: că el a fost un evreu care a trăit în Palestina, în secolul I. Dacă există poveşti despre ce a spus sau ce nu a spus Iisus care nu se potrivesc în contextul în care apar, atunci este aproape imposibil de crezut că acele povestiri sunt exacte din punct de vedere istoric. Cuvintele spuse de Iisus, de exemplu, care au mai mult sens într-un alt context, probabil că derivă din acel context, mai curând decât din viata lui Iisus.

De exemplu, un număr de pilde ale lui Iisus găsite în Evanghelia Coptă după Toma sau în alte scrieri din documentele de la Nag Hammadi prezintă o influenţă gnostică. Problema este că nu avem nici o dovadă pentru a sugera că gnosticismul exista deja în primele două decenii ale secolului I - în special în Galileea rurală. Prin urmare, aceste pilde gnostice trebuie să provină din tradiţii de mai târziu, fiind probabil atribuite lui Iisus într-un alt context (de exemplu, în secolul al II-lea, într-un loc precum Egipt sau Siria). Aceasta nu înseamnă că tot ce este scris în Toma trebuie respins. Chiar în această evanghelie, de exemplu, Iisus spune parabola bobului de muştar, o parabolă care este prezentă, independent, şi în Evanghelia după Marcu. Parabola nu are nimic ce ne-ar putea ajuta să identificăm influenţa gnostică şi este prezentă în două surse independente, dintre care una este foarte veche. Concluzia? Este foarte posibil ca Iisus să fi spus această parabolă.

Am prezentat câteva din principalele criterii folosite de experţi în examinarea celor mai vechi surse pe care le avem despre viaţa lui Iisus. A afla ce a spus şi ce a făcut el nu înseamnă "să crezi pe cineva pe cuvânt" sau să accepţi totul (sau orice) se spune despre el în sursele evanghelice. Fiecare cuvânt al lui Iisus, orice s-a spus că a făcut el şi tot ce s-a spus că a trăit trebuie să fie supus acestor criterii, pentru a vedea dacă poate sau nu poate fi atribuit în mod plauzibil circumstanţelor istorice ale vieţii lui. Cuvintele şi faptele lui Iisus care nu satisfac aceste criterii pur şi simplu nu pot fi acceptate ca istorice. Pe scurt, să afli lucruri despre viaţa cuiva nu înseamnă să ghiceşti, să-ţi foloseşti imaginaţia sau să adaugi ceea ce doreşti. Înseamnă să analizezi sursele cu un ochi critic, spre a elucida ce s-a întâmplat cu adevărat în viaţa lui.