Din studiile efectuate până în prezent, s-a aflat că reproducerea e controlată de trei impulsuri diferite:

Dorința, impulsul sexual, căutarea satisfacției sexuale;

Dragostea romantică, adorația pentru partenerul în care găsim ceea ce căutăm;

Atașamentul, prin care realizăm o uniune cu un partener pe termen lung.

Dorința sau impulsul sexual a evoluat pentru a ne căuta parteneri, dragostea romantică a apărut pentru a ne concentra energia asupra unuia singur și atașamentul a evoluat pentru a ne permite să tolerăm acest partener cel puțin cât să creștem un copil în primii ani de viață.

După cum vom vedea, fiecare dintre acestea are propriul mecanism biochimic declanșator, unul sau mai mulți mesageri hormonali ce transmit informații între celule.

Acum se știe că un puternic arsenal chimic ne manipulează deciziile, fără să ne dăm seama ce se petrece. Dorința sexuală este declanșată de testosteron. Bărbații îl produc în testicule, iar femeile în ovare. Prin sânge, acesta ajunge la creier și stimulează impulsul sexual. Testosteronul ne face să ne dorim să facem dragoste și să pornim în căutarea primei întâlniri.



Dar dorința poate fi influențată de alte emoții. Sociologul și psihologul Art Aron studiază modul cum atracția sexuală poate fi intensificată de frică și anxietate. În decursul perioadei de atracție inițială, simți o excitare fiziologică intensă. Inima bate repede, de parcă ai alerga sau ai fi într-o situație tensionată. Aceste senzații sunt similare celor generate de frică. Cercetările sugerează că anxietatea și frica pot declanșa dorința sexuală și pot face oamenii să pară mai atrăgători.

Un pod suspendat, înalt și instabil e locația perfectă pentru experiment. O fată drăguță stă pe mijlocul podului, un loc special ales pentru a induce o stare de excitare sau frică. Ea îi oprește pe bărbați și îi roagă să completeze un chestionar. Întrebările nu sunt deosebite, dar la sfârșitul interviului, ea îi dă fiecărui bărbat numărul ei de telefon, în caz că are întrebări.


În a doua etapă a experimentului, fata schimbă locația, alegând de data aceasta un pod jos, solid și perfect sigur. Din nou, le cere trecătorilor să completeze chestionarul. Și, din nou, la sfârșit, le dă numărul ei de telefon.

A doua zi, la birou, ea așteaptă lângă telefon. Ține evidența bărbaților care o sună și notează pe ce pod s-au întâlnit. Banala demonstrație pare să confirme teoria excitației: au sunat de patru ori mai mulți bărbați de pe podul suspendat decât de pe podul sigur și solid.

Frica face femeia mai atractivă sexual pentru bărbați. Așa că poate ar fi bine să uitați de cina romantică. Poate că locul cel mai bun pentru prima întâlnire e unul înfricoșător.

Psihologul evoluționist Geoffrey Miller cercetează cum influențează selecția sexuală nivelul inteligenței umane. Aceasta este un proces evolutiv puternic. Nu e o selecție oarbă, ci e condusă de gusturile și plăcerile noastre, de ceea ce găsim atractiv, psihologic și fizic, la alți oameni. În preistorie, oamenii au început să aleagă parteneri mai inteligenți. Ca rezultat, inteligența speciei noastre a început să se dezvolte. Creierul ne ajută să supraviețuim, dar și să ne atragem parteneri. Dovada că creierul nostru a evoluat prin selecția sexuală vine din ceea ce biologii numesc ”principul handicapului”.

Coada păunului este un exemplu clasic. O coadă așa mare și colorată necesită energie pentru a crește, resurse ce ar putea fi folosite pentru supraviețuire. Este un handicap. Deci numai păsările cu genele cele mai bune pot avea cele mai mari cozi. Precum coada păunului, un creier mai mare e un handicap, pentru că folosește foarte mult din energia corpului. Consumă circa 20% din oxigenul pe care îl respirăm, cam 25 % din calorii și aproximativ 40% din glucoza din organism. Este un organ costisitor, ostentativ și risipitor. Adesea îl folosim pentru lucruri nelegate direct de supraviețuire. Vorbim, încercăm să ne afirmăm social, încercăm să-i impresionăm pe ceilalți. Miller consideră ca inteligența și creativitatea umană sunt rezultatul unui proces îndelungat de selecție sexuală.

Imaginația noastră creatoare, care a generat bogăția lingvistică, artistică și științifică de astăzi, a fost clădită acum sute de mii de ani de înaintașii care și-au ales parteneri mai inteligenți, isteți și amuzanți. Când alegem un partener, alegerea noastră va influența creativitatea generațiilor viitoare. Inteligența te ajută să arăți că ai gene bune. Mutațiile care reduc eficiența creierului reduc și inteligența.

Domnisoarele din Avignon -1907.  Studiile sprijină teoria lui Miller că artiști precum Picasso sunt mai atractivi sexual datorită creativității lor.

Dar nu numai inteligența ne atrage. Ne atrage gândirea creativă. Conform unui raport al Societății Regale de Biologie, artiștii au de două ori mai mulți parteneri decât oamenii necreativi.  Însă mai există o calitate care e numărul 1 pe lista atractivității.

Calitățile cele mai căutate în lume sunt inteligența și bunătatea. Bunătatea este chiar mai căutată decât inteligența. Bunătatea exercită o atracție evidentă. Un om de treabă va fi un partener bun și probabil, un părinte grijuliu. Asta se aplică, atenție, pentru cei aflați în căutarea unui partener stabil, nu pentru aventurile de o noapte, când pentru a construi tensiunea sexuală, urmărim cu totul altceva la potențialii parteneri. Seducția este un subiect fascinant, dar va fi subiectul unui alt articol.

Există un motiv științific pentru a alege un partener virtuos. Virtutea e un semn al unor gene de calitate. Virtutea e costisitoare. Aproape orice afectează corpul sau creierul (mutațiile, leziunile cerebrale) tind să facă omul mai egoist, mai rău. Mai mult, spre deosebire de aspectul fizic, această calitate e mai greu de falsificat. E destul de ușor să-ți faci corpul să arate bine. Azi, la 40 de ani poți arăta la fel de ca un tânăr de 20 din secolul trecut. E mai greu să falsifici inteligența și virtuțile morale care sunt atractive sexual.

Asta e fascinant la evaluarea potențialilor parteneri: căutăm calități nefalsificabile precum inteligența și bunătatea.

Știința a arătat că impulsuri evolutive inițiază în organism dorința sexuală. Suntem incitați de forma corpului, simetrie și inteligență. Suntem atrași de cineva și sperăm că ne va răspunde la avansuri. Când căutăm un partener stabil, nu ne împerechem cu oricine. De regulă, creierul ne face să ne concentrăm pe un singur individ.

Pe parcursul a câtorva întâlniri, un cuplu poate găsi mai multe modalități de a-și demonstra calitățile genetice. Unele demonstrații sunt mai subtile decât altele. Dar nici unul dintre cei doi nu știe ce se întâmplă de fapt în capul lor. Se spune că ochii îți strălucesc când te îndrăgostești. Dar se activează și anumite regiuni din creier. Și unii savanți explorează acum focurile de artificii neurochimice care explodează în capetele noastre când atracția sexuală se transformă în dragoste. Despre dragoste însă mai multe în articolul următor...