Informațiile din acest articol nu au scopul de a descalifica ”mesajul” Bibliei sau orice altă credință pe care s-ar întâmpla să o îmbrățișați. Nu am treabă aici nici cu scena propriu-zisă a învierii. Voi vorbi însă despre câteva dintre discrepanțele întâlnite la o examinare atentă din perspectivă istorică și textuală a Noului Testament. Pe scurt mă interesează doar faptele.

Înainte să începem, haideți să vedem de ce cititorii moderați, ba chiar și cei avizi ai textelor biblice detectează prea rar aceste neconcordanțe, deși unele dintre ele par evidente odată ce au fost subliniate. 

Cel mai probabil acest lucru are de-a face cu modul în care este citită Biblia. Cei mai mulți oameni o deschid, aleg un pasaj sau mai multe, le citesc și apoi încearcă să își dea seama ce înseamnă. Nu există nici un efort de a face o comparație cu alte pasaje similare din alte cărți ale Bibliei. Dar ca să te angajezi într-un studiu istoric al textului, acesta trebuie citit și comparat cu atenție până la cele mai mici detalii. Ori cititorii parcurg cărțile Bibliei, după cum e și normal, în ordine. De exemplu, dacă vrei să citești Noul Testament, vei începe probabil cu Matei, capitolul 1, versetul 1 și vei citi cartea de la început până la sfârșit, pentru a vedea ce spune el despre viața lui Iisus. Apoi vei trece la Marcu și îl vei citi integral. Și pare că sună la fel ca și Matei: multe povești la fel, uneori aceleași cuvinte – câteva lucruri poate lăsate afară ici și colo, dar în esență sună toate la fel. La fel cu Luca și cu Ioan: povești despre ce a zis și a făcut Iisus înainte de a merge la Ierusalim, trădarea, arestarea, crucificarea și învierea din morți.

Este cel mai natural mod de a citi o carte și nu este nimic greșit în asta. Dar mai există un mod de citire, cel din perspectiva criticii istorice: citești o poveste dintr-o Evanghelie și apoi citești aceiași poveste din altă Evanghelie. Apoi le compari cu atenție. Și aici apar diferențele. Sigur că uneori acestea sunt simple variații ale poveștii, dar fără a intra în contradictoriu una cu cealaltă. Nu o să mă opresc asupra lor.

Mai există unele întâmplări care deși sunt ciudate și par să stea în contradicție, nu sunt foarte flagrante. De exemplu curățirea Templului. În Marcu se întâmplă cu o săptămână înainte de moartea lui Iisus, iar în Ioan este primul eveniment public din activitatea sa de trei ani:

Marcu (11:15). Şi au venit în Ierusalim. Şi, intrând în templu, a început să dea afară pe cei ce vindeau şi pe cei ce cumpărau în templu, iar mesele schimbătorilor de bani şi scaunele vânzătorilor de porumbei le-a răsturnat.

16. Şi nu îngăduia să mai treacă nimeni cu vreun vas prin templu.

17. Şi-i învăţa şi le spunea: Nu este, oare, scris: "Casa Mea casă de rugăciune se va chema, pentru toate neamurile"? Voi însă aţi făcut din ea peşteră de tâlhari.

18. Şi au auzit arhiereii şi cărturarii. Şi căutau cum să-L piardă. Căci se temeau de El, pentru că toată mulţimea era uimită de învăţătura Lui.

Ioan (2:13 - observăm, chiar la începutul Evangheliei) Şi erau aproape Paştile iudeilor, şi Iisus S-a urcat la Ierusalim.

14. Şi a găsit şezând în templu pe cei ce vindeau boi şi oi şi porumbei şi pe schimbătorii de bani.

15. Şi, făcându-Şi un bici din ştreanguri, i-a scos pe toţi afară din templu, şi oile şi boii, şi schimbătorilor le-a vărsat banii şi le-a răsturnat mesele.

16. Şi celor ce vindeau porumbei le-a zis: Luaţi acestea de aici. Nu faceţi casa Tatălui Meu casă de negustorie.

 

Strict vorbind, dacă ești îndeajuns de creativ, poți veni cu explicația că ambii autori au dreptate și Iisus probabil a curățat templul de două ori, o dată la începutul și o dată la sfârșitul activității sale de predicare. Deși vine întrebarea logică: de ce nu a fost arestat Iisus de prima dată în acest caz?

Există însă și alte diferențe care în opinia multor critici și istorici ai Bibliei nu pot fi reconciliate fără a viola flagrant textul.

Nu există introducere mai bună în cititul pe orizontală al Bibliei decât urmărirea evenimentelor dintre înmormântarea și învierea lui Iisus. Toate cele patru Evanghelii sunt de acord asupra faptului că după trei zile de la înmormântare, Maria Magdalena s-a dus la mormânt și l-a găsit gol. Dar aproape la fiecare detaliu care urmează nu mai sunt deloc de acord.

Maria Magdalena singură?

Ioan (20:1) Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt.

Maria Magdalena și cealaltă Marie?

Matei (28:1). După ce a trecut sâmbăta, când se lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminică), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să vadă mormântul.

Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov și Salomeea?

Marcu (16:1). Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. 

2. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt.

Femeile care îl acompaniaseră pe Iisus din Galileea până la Ierusalim (probabil Maria Magdalena, Ioana, Maria lui Iacov și ”celelalte împreună cu ele”)?

Luca (23: 55) Şi urmându-I femeile, care veniseră cu El din Galileea, au privit mormântul şi cum a fost pus trupul Lui.

Luca (24:1) Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră.

10. Iar ele erau: Maria Magdalena, şi Ioana şi Maria lui Iacov şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către apostoli acestea.

Fusese dată deja la o parte când au ajuns femeile la mormânt?

Marcu (16:3). Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului?

4. Dar, ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare.

A fost dată la o parte de un înger în timp ce ele se aflau acolo?

Matei (28:2). Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei.

Un înger?

Matei (28: 5). Iar îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeţi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaţi.

Un tânăr?

Marcu (16:5). Şi, intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat.

Doi oameni?

Luca (24:4) Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare.

Pe nimeni (când descoperă prima dată mormântul gol) și/sau dou îngeri (abia când vine a doua oară la mormânt)?

Ioan (20:1). Iar în ziua întâia a săptămânii (duminica), Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, fiind încă întuneric, şi a văzut piatra ridicată de pe mormânt.
...

Ioan (20:11). Iar Maria stătea afară lângă mormânt plângând. Şi pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt.

12. Şi a văzut doi îngeri în veşminte albe şezând, unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Iisus.

Să le transmită discipolilor să meargă în Galileea , unde se vor întâlni cu Iisus?

Marcu (16:7). Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea, mai înainte de voi; acolo îl veţi vedea, după cum v-a spus.

Să-și amintească ce le-a spus Iisus în timp ce era în Galileea, și anume că (el) trebuie să moară și să învie?

Luca (24:5). Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? 

6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea,

7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze.

8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.

Fug să spună apostolilor ce s-a întâmplat?

Matei (28:8). Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.

Nu spun nimănui nimic pentru că le era frică?

Marcu (16:8). Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.

Ucenicilor?

Matei (28:8). Iar plecând ele în grabă de la mormânt, cu frică şi cu bucurie mare au alergat să vestească ucenicilor Lui.

Ucenicilor și tuturor celorlalți?

Luca (24:9) Şi întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi.

Lui Petru și unui ucenic nenumit?

Ioan (20:2). Deci a alergat şi a venit la Simon-Petru şi la celălalt ucenic pe care-l iubea Iisus, şi le-a zis: Au luat pe Domnul din mormânt şi noi nu ştim unde L-au pus.

3. Deci a ieşit Petru şi celălalt ucenic şi veneau la mormânt.

 

Să studiem un punct la care nu s-a ajuns la vreun consens până în zilele noastre: am văzut că în Evanghelia lui Marcu femeile sunt instruite să spună discipolilor să meargă să-l întâlnească pe Iisus în Galileea, dar de teamă acestea nu spun nimănui niciun cuvânt despre asta. 

În versiunea lui Matei ucenicilor li se spune să meargă în Galileea și fac acest lucru imediat. El li se arată acolo șI le dă instrucțiunile finale. 

Dar în Luca nu li se spune să meargă în Galileea. Li se spune doar că Iisus prevestise învierea lui în timp ce era în Galileea (în timpul activității sale de predicare). Și ei nu părăsesc Ierusalimul. În ziua învierii, Iisus se arată la doi ucenici ”în drum spre Emaus” (Luca 24:13-25). Mai târziu, în aceiași zi, cei doi discipoli le spun și celorlalți ce au văzut și Iisus li se arată din nou tuturor (Luca 24:26-49). Apoi Iisus îi duce în Betania, la periferia Ierusalimului unde le dă instrucțiunile finale după care se înalță la cer. 

În volumul următor al lui Luca – Faptele Apostolilor – se scrie că discipolilor li s-a spus explicit de către Iisus ca după învierea lui să nu părăsească Ierusalimul până la Coborârea sfântului Duh (sau Ziua Cincizecimii), sărbătorită la 50 de zile după Paște:

Fapte (1:4) Şi cu ei petrecând, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte făgăduinţa Tatălui, pe care (a zis El) aţi auzit-o de la Mine:

5. Că Ioan a botezat cu apă, iar voi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt, nu mult după aceste zile.

Și ucenicii stau în Ierusalim în toată această perioadă după cum aflăm din Fapte 2:

1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc.

De aici și discrepanța: dacă Matei are dreptate și ucenicii au plecat imediat în Galileea să îl vadă pe Iisus înălțându-se la cer, cum poate avea Luca dreptate când spune că ei au stat de fapt în Ierusalim în tot acest timp (50 de zile), și l-au văzut văzut pe Iisus înălțându-se de fapt de acolo?